*Giovani*

Fumul înghițea rapid oxigenul din depozit, tot aerul fiind aspirat într-un vid care nu făcea decât să răspândească flăcările mai repede. Abia mai vedeam prin întunericul dens, iar respirația mea devenea din ce în ce mai superficială, fiecare inspirație umplându-mi plămânii cu cenușă.

Pieptul mă ardea de la cât înghițisem deja, și puteam simți gustul de zgură pe limbă, în timp ce focul mă