*Olivia*

Eu și Dahlia ne oprisem la baza scărilor, cu mâna mea pe balustradă, când am auzit trântindu-se o ușă sus. Urlalele fuseseră destul de alarmante, dar tropăitul bocancilor pe podelele de lemn nu ajuta deloc.

Alessandro a apărut în vârful scărilor, cu o furie pură în ochi în timp ce se uita la noi. A coborât în trombă scările și abia am avut timp să o trag pe Dahlia spre perete înainte ca e