*Olivia*

„Cum arăt?” Dahlia se învârtea pe loc, purtând rochia pe care o împrumutase de la mine. Era mai scurtă și mai simplă decât stilul ei obișnuit, dar, ca întotdeauna, i se potrivea ca o mănușă. De la talie până la bust, fiecare atu era perfect pus în valoare, suficient cât să fie ademenitor, dar totuși elegant.

Am fluierat apreciativ.

„Încă o întâlnire cu Lorenzo?” am întrebat cu un zâmbet l