Becca.

„Mama! Mama! Mama!” zise Dahlia, târându-se spre mine și așezându-se pe funduleț. Avea o jucărie de pluș, un cățeluș, în mână și o flutura spre mine. Zâmbetul mi se întinse pe față și luai jucăria de pluș, strângând-o la piept. Apoi, mă aplecai și îi lăsai un sărut dulce pe frunte.

În acel moment, eram în vizită la copii. Noaptea dinaintea nunții fusese destul de palpitantă. Nu eram sigură