Perspectiva Penelopei

Stăteam la masa cea mare cu toți ceilalți.

Eram așezată pe un scaun spre capătul mesei lungi și lucioase. Părea imensă – mult prea mare ca să stau eu la ea. Picioarele nu-mi stăteau locului. Mai întâi, băteam cu călcâiul. Apoi am început să bat cu degetele pe caiet. Mereu și mereu. Mă străduiam din răsputeri să par normală. Ca și cum aș fi aparținut locului. Dar nu era așa. S