Perspectiva lui Edward

Am năvălit în casă, cu pieptul strâns de furie. Imaginea lui Archer și a Penelopei nu-mi ieșea din cap – felul în care ochii lor s-au întâlnit, zâmbetul lui satisfăcut și acel zâmbet timid pe care ea i l-a oferit. Chiar a roșit. Roșeața aceea nu era destinată lui. Ar fi trebuit să fie destinată mie. Doar mie.

Ea nu era a lui. Ea era Penelope a mea.

„Stai o secundă”, a striga