~DAMIAN~

După ce-am depus mărturia la poliție, am zărit-o pe Ana, cocoțată-n spatele ambulanței. Un medic îi bandaja brațul, în timp ce-o pătură albă și groasă-i acoperea umerii.

M-a văzut apropiindu-mă. Zâmbetul ei, inocent, mi-a amintit de fetița pe care-am supravegheat-o-o săptămână-ntreagă. Era ca puștoaica aia de care Gian mi-a zis să am grijă-n Clarke Bay, dar parcă nu era ea.

„Hei, D!”, zic