„O, Doamne! E vie!” Am auzit vocile Lydiei și ale Juliei înainte să mă smulgă de tot din dulcele meu somn.

Fiecare centimetru al corpului meu ardea ca-n flăcări, din clipa în care am deschis ochii.

„Somnoroaso, e ora trei după-amiaza. Ne întrebam dacă ai intrat în comă sau ceva de genul.” Lydia chicoti, lăsându-se greu pe marginea patului meu.

„Mă doare peste tot!”, am mormăit cuvinte neinteligibi