Am urcat-o pe Cynthia în mașină și am dus-o înapoi în campus. Dar a rămas înfricoșător de tăcută pe tot drumul până în camera ei.

Nu era ceva obișnuit tăcerea ei. Adesea, eu eram cel care nu vorbea și ea era cea care umplea golul. Nu știam cum să reacționez dacă rolurile noastre se inversau.

A mers unde am condus-o și s-a așezat pe marginea patului. Părea că se uita direct prin mine, ca și cum nu