**Perspectiva lui Knox**

Nu vreau să stau în sufragerie sorbind cafea, de parcă identitatea mea nu s-ar destrăma sub ochii mei. Vreau să ies în pădure. Nu departe. Doar atât cât să nu mai aud zumzetul înăbușit al vocilor, doar atât cât vântul rece să-mi bată pe față și să pot procesa toate astea fără ca nimeni să mă vadă cum mă prăbușesc.

Dar nu pot. Nu pot părăsi nenorocitul ăsta de apartament, p