Daniel Regars stătea în fața porților masive de fier, un om liber pentru prima dată după ani de zile. A inspirat adânc, umplându-și plămânii cu aerul proaspăt al libertății, dar nu a reușit să calmeze furia care mocnea sub fațada lui calmă. Libertatea nu însemna nimic pentru el, nu când familia lui era spulberată, tatăl lui mort după gratiile închisorii.

Nu știa de ce fusese eliberat atât de reped