Zilele s-au topit în săptămâni, viața așezându-se într-un ritm care părea familiar și gol. Elara s-a aruncat în rutina ei cu o precizie aproape mecanică—cafeaua de dimineață, întâlnirile de la serviciu, obligațiile sociale, toate executate cu un zâmbet care nu-i ajungea niciodată în ochi. Stăpânise arta de a arăta bine, de a râde la momentul potrivit, de a purta discuții banale cu personalul casei