Damian Blackwood stătea în biroul său gol, holbându-se la telefon pentru a suta oară în ziua aceea. Niciun apel. Niciun mesaj. Nicio urmă de Elara de ieri. Soarele de seară arunca umbre lungi peste podelele de marmură, subliniind goliciunea spațiului care se simțise atât de viu cu doar câteva zile în urmă, când râsul Elarei umplea aceste încăperi.

Un pahar de vin pe jumătate gol stătea pe măsuța