Ralphine era speriată.

În timp ce mergea pe holurile tăcute și ieșea din palat, era îngrijorată că nu va fi niciodată ceea ce aveau nevoie lycanii. Era îngrijorată că o vor privi diferit și că nu o vor asculta bătrânii. Era speriată că nu vor avea încredere în ea, dar, dacă era sinceră cu ea însăși, nu era sigură de ce a fost de acord cu asta de la bun început.

Era ca și cum s-ar împușca în pici