Selene

Bastien mă privește când mă trezesc. Rezemat pe cot și desenând modele pe burta mea goală cu un zâmbet tâmp pe față. Tremurând în aerul răcoros al dimineții și deloc încântată că mi-a furat păturile, mă rostogolesc spre partenerul meu, "Bastien, mi-e frig," mă văicăresc.

"Îmi pare rău, lupuleț," chicotește el, îmbrățișându-mă strâns, "n-am putut să mă abțin."

"Știi că e foarte ciudat să te