Selene

Tunetul bubuie deasupra capului, zguduindu-mă până în măduva oaselor. Teroarea mă străpunge ca fulgerul care brăzdează cerul, împingându-mă să alerg mai repede, chiar și când îl aud pe Bastien urlând după mine în depărtare. Ploaia începe curând după, picături grase izbindu-se de solul pădurii și transformând pământul și așternutul de frunze într-un noroi gros și lipicios.

Un sentiment de