Soren nu băuse mult și era încă stăpân pe sine, deși un val de roșeață începuse să-i urce în obraji. Ochii îi sclipeau cu o intensitate nouă, stranie.

— Mai vrei să mai stai cu foștii colegi? mă întrebă Soren, observând că lumea începuse să se risipească, unii mai zăbovind la taclale cu prietenii.

Inima îmi bubuia în piept în timp ce-l priveam.

— Trebuie să mă întorc la masă să-mi iau lucrurile.

—