Lumina după-amiezii inunda sala de bal prin ferestrele imense, de la podea până-n tavan, pictând pete aurii, dar incapabilă să alunge întunericul rece și persistent din inima mea.

Privirea lui Alex purta o tristețe glacială, ca o plasă invizibilă care mă ținea prizonieră. În mijlocul zarvei vesele, mă simțeam scufundată într-un abis tăcut. Eram prinsă într-o dilemă, iar inima-mi era sfâșiată de o