— De ce mă ajuți? l-am întrebat pe Yaeger.

După ce am ieșit din biroul directorului, eram aproape în panică, pașii accelerându-se într-o goană disperată să-l prind din urmă. Suspiciunea îmi întuneca privirea, ațintită asupra tânărului din fața mea, cu o nonșalanță studiată.

Nu avusesem nicio interacțiune până atunci, nici măcar un schimb de cuvinte.

Yaeger, cu mâinile nonșalant înfipte în buzunare