Când am intrat în sufragerie, m-a cuprins un sentiment apăsător. Am tras adânc aer în piept și l-am privit pe Alex. Chipul lui rece și perfect parcă mă putea transforma în stană de piatră.

— Unde-ai fost? Te-ntorci așa târziu, a tunat el cu o voce glacială, impregnată de autoritate. Privirea lui îmi spinteca inima.

— Am ieșit... Am avut ceva de rezolvat. Ce s-a întâmplat?, am răspuns, încercând să