Lisa o strânse pe Anna în brațe. Inima îi era grea. „Nu trebuie să mă aperi, domnișoară Anna. Trebuie doar să ai grijă de tine…”

Anna se sprijini de umărul Lisei. Își aminti de ea însăși, copil fiind. „Atunci, tot așa mă sprijineam de tine și mă lăsam alintată până adormeam.

Îmi spuneai povești în timp ce mă purtai în brațe.”

Și pe Lisa, amintirea acelor vremuri o făcea să simtă că s-au petrecut c