Anna îl fixa pe Liam cu ochii ei limpezi, ca două lacuri alpine. Chipul lui, sculptat parcă de Michelangelo, se oglindea perfect în irisii ei cristalini. În contrast izbitor, ochii lui Liam, negri ca abisul și adânci ca oceanul în furtună, rămâneau impenetrabili, ca întotdeauna, ascunzând secrete bine păstrate.

Liam, dezarmat, murmură: „Să-ți plac?”

După o tăcere apăsătoare, răspunse, mai mult pen