Cu gândul ăsta, am luat-o pe Holly în brațe, care era atât de speriată de țipete încât nu mai putea vorbi. Am aruncat o privire rece celorlalți.

„Dacă v-ați fi oprit un moment să vă uitați mai atent, ați fi știut că este un tablou memorial pentru decedați”, am spus, vocea mea tăind tensiunea. „Soțul meu a murit. A murit și tatăl lui Tobias?”

În încăpere s-a lăsat tăcerea preț de un moment.

Mama