Marcus

Niciodată nu mi-a fost atât de frică de tăcere ca în acel moment. Inima îmi bătea din ce în ce mai repede cu fiecare secundă care trecea, iar când Ian și-a întors în sfârșit capul să se uite la mine, am putut vedea lacrimile șiroind pe fața lui.

Îi era o durere imensă și nu-mi vine să cred că eu sunt cauza. Aș face orice să-l protejez și e ironic cum tocmai am făcut ceva care e departe de