„Ar fi trebuit să te ucid pe câmpul ăla de luptă”, mârâie Regele Atalaxiei, cu ochii pironiți asupra mea, „în loc să-l ascult pe băiatul ăsta nechibzuit când a spus că te poate controla.”

Regele se mișcă încet prin cameră, fulgere negre licărind în mâinile lui pe măsură ce se apropie. Fac un pas înapoi, gâfâind, întinzându-mă spre Jackson, știind că e acolo. Îi simt furia când mă strânge la piept