Un fior îmi străbate corpul când mă uit în jur prin Ținutul Întunericului și îmi dau seama că sunt, pentru prima dată de săptămâni întregi, în afara cuștii mele stupide. Arunc o privire înapoi la micul cuib de perne și pături pe care l-am lăsat acolo – în care dorm de obicei noaptea – și un râs îmi țâșnește din gât. Pentru că sunt liberă – cel puțin pentru moment – și o să obțin niște răspunsuri n