Zeița zâmbește la întrebarea mea. „Îți place mult ăsta, nu-i așa?” Dă din cap într-o parte, indicându-l pe Jackson, încă înghețat lângă mine.

Ridic bărbia, încleștând dinții, fără să mă mai obosesc să răspund. Pentru că sunt sigură că ea poate vedea asta, poate citi asta în fiecare linie a mea – că Jackson este cel mai prețios lucru din viața mea în acest moment. Și că dacă ea îl ia de la mine și