Mă strâmb când mă strecor pe ușa sufrageriei spre cină, fiindcă sunt pe deplin conștientă că sunt și întârziată, și îmbrăcată necorespunzător.

Dar râd când încerc să închid ușa încet în urma mea, fiindcă familia mea adunată izbucnește într-un uriaș strigăt de bucurie la sosirea mea, anunțându-mă că am fost o proastă desăvârșită să cred că aș putea pur și simplu… să mă furișez în liniște în cameră