După o clipă, Luca începe să râdă cu mine, apoi trage adânc aer în piept și dă din cap. „La naiba cu lupta asta”, murmură el, trecându-și o mână neliniștită prin păr. „Am atâtea de făcut.”

„Știu”, spun eu, sprijinindu-mi capul pe umărul lui. „Dar nu vreau să te gândești deloc la mine, da? Scoate toate astea din cap și concentrează-te pe ce ai de făcut. Eu voi fi acolo, în seara asta, în lojă. Exac