„Ai venit!” respir, emoționată, ușurată și aproape nebună de fericire, în timp ce Jackson râde și mă ridică, ținându-mă strâns la pieptul lui.

„M-aș putea obișnui cu salutul ăsta”, murmură el, cu brațele înfășurate atât de strâns în jurul meu, cu fața atât de aproape de a mea, încât ne atingem cu nasurile.

„M-ai speriat!” protestez, pe jumătate râzând și pe jumătate țipând, în timp ce-l lovesc cu