„Nah,” spune el, strâmbându-se și începând să dea înapoi spre ușă, „sunt cu totul devreme –”

„Jacks!” Râd, năpustindu-mă spre el și apucându-l de braț, trăgându-l în cameră. „Toată lumea va fi aici în vreo treizeci de secunde. Hai, stai jos – sau, mai bine, fă-te util –”

Îl târăsc spre măsuța de cafea și-i vâr un pix și o hârtie în mână.

„Ce ar trebui să fac?” murmură el, uitându-se fix la ele.