Sunt absolut plină de energie când Jackson și cu mine ieșim pe poarta castelului, în lumina soarelui. Tot arunc priviri furtișe spre el, lucru pe care fie nu-l observă, fie se preface că nu-l observă, trăsăturile lui definite fiind așezate în liniile lor aspre obișnuite. Eu, însă, nu pot să-mi opresc zâmbetul de pe față.

Mergem în tăcere un timp, eu străduindu-mă să țin pasul cu mersul lung al lu