Luca și eu am vorbit tot drumul spre casă.

Și, deși drumul ne ia cam cinci ore – terenul este mai accidentat decât un drum drept, ceea ce ne încetinește – timpul trece parcă într-o clipită. Cei trei din fața noastră sunt relativ liniștiți, trudind kilometri întregi și împiedicându-se de pietre în întuneric, dar Luca și eu ne pierdem în râsete.

Doamne – e amuzant și râde și la glumele mele, ceea ce