Am plecat, tropăind din picioare ca un copil.

— Eden!

Beauty a venit alergând după mine. M-a apucat de mână și m-a condus afară de pe coridoare și direct în afara școlii.

— Unde mă duci? am întrebat, dar ea a rămas tăcută. Am mai făcut câțiva pași pe cărările năpădite de tufe și am ajuns într-un loc mare și liniștit.

Acum știam că nu își adusese mașina. Era un loc izolat, plin de copaci și flori.