Trebuie să glumească. Dar nu pare jucăuș sau amuzat.

Ochii lui mă provocau să-i neg revendicarea.

„Ce... vrei... să spui?” m-am bâlbâit.

„Ce crezi că vreau să spun, Butter?” a vorbit el încet, dar ferm. „Ești a mea, așa că pot să mă uit la tine oricum, oricând, oriunde vreau”, ochii lui urmărindu-mă încă precum un șoim.

Inima mi-a sărit nebunește la cuvintele lui.

Nu! Nu ar trebui să fiu fericită