Cyra

Yorick mă sărută așa cum am visat mereu să fiu sărutată, cu o disperare de om care se îneacă și are nevoie de aerul meu ca să supraviețuiască. Chiar și în blândețea lui, sărutul e dominant, poruncindu-mi să-i cedez. Cum aș putea să-i rezist? E perfect. Atât de incredibil de perfect pentru mine.

„Știi că e o idee teribilă, nu-i așa?” întreb, când se desprinde un pic și își sprijină fruntea de