Ava

Soarele dimineții arunca umbre lungi peste ruinele Casei Haitei în timp ce Chris și cu mine ne făceam loc printre resturi. Mirosul acru de fum încă atârna greu în aer, făcându-mi ochii să lăcrimeze și gâtul să mă mănânce. Lemnul carbonizat ne scârțâia sub tălpi, și ici-colo, mici dâre de fum încă se ridicau din epavă, cu toate că focurile fuseseră stinse noaptea trecută.

Dacă n-ar fi fost însă