Ava

Fabian ne-a condus într-un mic salon, unde a pregătit câteva porții de ceai cu mâini tremurătoare. În timp ce ne așezam în fotoliile de pluș, n-am putut să nu observ pânzele groase de păianjen care atârnau în colțurile tavanului și mirosul de rânced al țesăturilor vechi care nu mai fuseseră aerisite de ceva vreme.

„Îmi pare atât de rău pentru dezordine”, a spus Fabian, observându-mi privirile.