Orson întrezări vag ochii șarpelui sclipind, ca și cum a mușca pe cineva până la moarte ar fi o distracție pe cinste. Un fior rece îi străbătu șira spinării și, fără o vorbă, desprinse șarpele de pe braț.

Șarpele țâșni spre un scaun din apropiere, se strânse colac și îl fixă cu privirea.

— Stai liniștită, Odalys, spuse Orson.

Vocea îi era blândă. Dar în timp ce ochii i se întâlneau cu ai șarpelui,