OLIVIA

Arătau ca niște câini plouați; trebuie să fi auzit ceva ce nu trebuia. Nu era nevoie să-mi spună, aveam destule pe cap oricum. „O să fac un duș, unde sunt copiii?” soțul meu a arătat spre etaj, am dat din cap și i-am lăsat acolo. Jur că am simțit cum își dau drumul la respirațiile pe care le țineau.

Trebuia să fie ceva important, de nu voiau să aud. Dar Dumnezeu știe că nu eram curioasă, or