„Nu te supăra, te rog, nu te supăra!”, repeta Yara, cu glas moale, ca o pisică ce se alintă, doar-doar va îmblânzi mânia lui Dageus. Știa prea bine că a greșit, că a călcat strâmb nesocotind porunca lui de a sta departe de palat, dar instinctul de a-l găsi pe Alexandru era mai puternic decât orice promisiune.

Nu era vorba că nu avea încredere în Dageus, ci știa că el ar fi fost de neînduplecat și