Yara o știa bine pe Mareta. Era una dintre acele fete care n-aveau astâmpăr și-o ponegreau mereu, aruncând cuvinte grele asupra ei doar fiindcă nu se ridica la nivelul așteptărilor ca fiică a vraciului-șef.

Acum, însă, Yara aflase că Mareta fusese cea care-i adusese fiecare masă, zi și noapte, de când ușa-i fusese zăvorâtă.

Dar ceva nu se lega. Se comporta bizar. Părea speriată, nu, mai degrabă te