Era aproape întuneric când Ava a intrat tiptil pe ușa din spate a casei părintești. Nu că ar fi contat. Toată zona era pustie. Și nu doar pentru că simțea absența altor aure.

Era ceva diferit în percepția ei asupra lucrurilor din jur. Era ca și cum orice se târâse în interiorul ei ar fi explodat și acum se întindea spre altceva.

Îi spusese lui Zeke că se întâmplă ceva, că ceva vine. Oare ăsta era?