Perspectiva Lilei

Puteam auzi muzica cu un kilometru înainte de a ajunge măcar la casă. Era atât de tare și nu recunoșteam nimic din ce se auzea.

Casa era plină când am ajuns; erau studenți de la academie înăuntru și afară. Pe majoritatea îi recunoșteam.

Presupun că, dacă am fi avut probleme, cel puțin le-am fi avut cu toții împreună. Nu puteau să ne suspende pe toți.

Rachel și-a înfășurat brațul