Tammy rămase mută. Robert chiar avea darul de a-i alunga starea aia proastă! Ce talent să folosească o metodă ca asta!

— Te scot la cină, o îmbie Robert cu o voce scăzută, mieroasă.

— Nu vreau să mănânc.

— Nu ți-e foame?

— N-am poftă, zise Tammy, fără vlagă.

— Nu trebuie să mănânci mult, continuă Robert să o ademenească. Ce-ai vrea să guști?

— Orice-mi e totuna… Tammy știa că Robert, cu firea lui