La două minute după ce Bailey și mama ei se întorseseră la locurile lor pentru a-i da lui Roger șansa să respire, se auzi un ciocănit la ușă înainte ca aceasta să se deschidă încet, iar Rex intră.

Buzele i se curbară într-un zâmbet pentru familia lui Roger. Trebuia să fie primul zâmbet de ieri încoace, mare parte din el datorat ușurării că Bailey nu-și pierduse tatăl.

Lui Bailey îi spuse:

— Ți-am