Bonnie se încruntă și aruncă din nou o privire pe fereastră, apoi la Luna, care încă desena. Spuse pe un ton îngrijorat: „Dar… pare să fi fost rănit grav. Cămașa lui albă e îmbibată complet în sânge.”

Mâna Lunei se înțepenii când auzi asta.

O fracțiune de secundă mai târziu, aruncă planșeta de desen și acuarelele și se năpusti spre fereastră. Nici măcar nu observă că vărsase prețioasele ei acuarel