Concedierea recepționerei avea să se dovedească floare la ureche. După o zi istovitoare, Jane era frântă de oboseală, dar nu îndrăznea să lase să se întrevadă nici cea mai mică urmă de slăbiciune.

Doar cerul știa cât de aproape fusese să o ia la fugă, cuprinsă de panică, în clipa în care intrase în biroul președintelui.

Totuși, își spuse în sinea ei: „Nu. Nu pot.”

Așa era, nu avea voie să fugă. De