Conacul, ca un castel, era imens și pustiu, un gol atât de adânc încât pașii îi răsunau lugubru pe pereți.

Era noapte târziu. Câteva lămpi vechi pâlpâiau, abia împrăștiind întunericul apăsător.

Deodată, tăcerea a fost sfâșiată de sunetul unui pian, care a inundat conacul. Era celebra melodie „Nunta de vis”.

Să asculți acea melodie într-un castel sinistru, în miezul nopții, te înfiora. Ar fi fost o