SINCLAIR.

„Ce-i cumperi?” îl întreb pe Vincent, în timp ce se uită prin setul de ciocolate de pe rândurile de sus. Se uită înapoi la mine și-și încruntă sprâncenele: „Nu e evident?”

„Doar ciocolată?” Îmi ridic sprâncenele și el oftează, lăsând cutia de ciocolată cu alte lucruri pe care le-a cumpărat înainte, întorcându-se spre mine. „Okay, ce e? Nu-mi spune că nu e nimic, pentru că știu că e ceva.